Unul din cinci parlamentari recunoaşte public faptul că are sau a avut afaceri cu instituţiile publice. Dacă-i luăm în calcul şi pe demnitarii care au încheiat contracte cu statul prin interpuşi (deci nu sunt la vedere), aflăm, în linii mari, din ce este compusă în realitate activitatea de zi cu zi a unui politician. Cât înseamnă politică şi cât înseamnă interes personal?

Potrivit unei analize realizate de site-ul independent blogulparlamentarului.ro, nu mai puţin de 81 de deputaţi şi senatori din România au încheiat, prin firmele la care sunt acţionari - ei sau membrii familiei -, afaceri cu primării, consilii judeţene sau alte instituţii ale statului. Numai în 2010 valoarea totală a acestor contracte s-ar fi ridicat la 316 milioane euro. Interesant este că, potrivit calculelor publicate de sursa menţionată, 30 dintre parlamentarii de la toate partidele au făcut afaceri cu instituţii publice chiar din colegiul electoral în care au fost aleşi. Această situaţie se bazează exclusiv pe declaraţiile de avere şi de interese ale demnitarilor, documente care sunt postate pe site-urile celor două Camere ale Parlamentului.

Datele despre care vorbim acum nu-i includ însă şi pe primarii, prefecţii sau preşedinţii de consilii judeţene, care, la rândul lor, fac afaceri în care este implicat banul statului. Nu-i includ nici pe şefii de servicii descentralizate care au prieteni sau rude ale căror firme încasează bani din diferite servicii prestate pentru respectivele instituţii. De asemenea, nu sunt cuprinşi în aceste statistici nici directorii firmelor de stat care dimineaţa administrează averea statului, iar după-amiaza se ocupă de afacerile ridicate, culmea, exact din praful şi pulberea în care se scufundă companiile publice.

Acesta este, în general, tabloul complet al afaceriştilor care pun mâna pe contractele publice din România. Există şi excepţii, dar, cu