In fostele camine muncitoresti transformate in locuinte, stau de-a valma batrini si copii intr-o mizerie crunta. Ani la rind, Cartierul Muncitoresc a fost numit "Valea Plingerii". Doar daca treci prin zona intelegi pe deplin realitatea cuprinsa in doar doua cuvinte. Sentimentul ca ceva nu este in regula apare imediat ce vezi blocurile, peste care pare ca a trecut o revolutie. Pentru cei care locuiesc in zona este absolut firesc sa te intilnesti cu oameni care intra in bloc carind galeti sau bidoane cu apa. Din 2002, apa curenta a fost oprita la citeva din blocuri, din cauza datoriilor acumulate. Adevarata grozavie a blocurilor ti se infatiseaza insa dupa ce intri. De cum s-a inchis in urma ta usa de la intrare, e intuneric bezna si astepti sa te trasneasca cineva in cap. In cap nu-ti da nimeni, insa mirosurile amestecate, de igrasie, mucegai, mincare si gunoaie, toate de-a valma, iti taie rasuflarea. Palierele lungi, cu usi aliniate des, de fost camin muncitoresc. Locuinte construite intii pentru cei veniti de la tara sa munceasca in fabrica. Cei mai multi dintre locatari sint tot cei de acum 20 de ani. Singura diferenta este ca sint mai batrini si mai saraci. Si nu mai au vreo nadejde ca si-ar putea schimba cumva viata. Din loc in loc, locul usilor standard, de bloc, este luat de usi de lemn, unele chiar cu sonerie. Dupa usa se vede ca proprietarii sint mai avuti. Fie fac parte dintre fericitii care inca mai lucreaza, fie au casa si pamint la tara. Locuitorii sint de toate virstele. De dupa usi se itesc si copii de gradinita, dar si batrini. Locuintele sint, de fapt, niste garsoniere, 30 de metri patrati impartiti in camera, hol, bucatarie si baie. Mihai Apreutesei sta intr-o astfel de garsoniera de 23 de ani. Nu mai stie ce culoare au avut peretii. Toti sint negri de igrasie, acoperiti de un strat de mizga lipicioasa. Toti, cu exceptia peretelui care da afara, care