Aşa cum se spune că dacă nu ai văzut Colosseumul nu ai văzut Roma sau dacă nu ai trecut prin Prater nu te poţi lăuda că ai fost în Viena, tot aşa o escapadă în New York parcă nu e completă fără un drum în Bronx. Şi nu neapărat pentru "băieţii răi" a căror faimă înfierbântă adrenalina amatorilor de senzaţii tari, cât, în special, a "fiarelor" dinăuntrul, dar şi din afara gardului ce înconjoară grădina zoologică.
SUA, PĂMÂNT ROMÂNESC!
Aveam să mă conving de adevărul afirmaţiei de mai sus încă din primele momente când am pus piciorul pe pământ american, în lungul şi şerpuitorul traseu pe care îl parcurgi pentru a obţine permisul de intrare în ţara tuturor posibilităţilor. Oricâtă experienţă ai avea şi oricât de "bazat" ai fi pe actele şi pe răspunsurile pe care le prezinţi la ghişeu, este imposibil să nu simţi o strângere de inimă în faţa ofiţerului de la imigrări, a camerei de luat vederi care îţi înregistrează retina sau a aparatului prin care amprentele degetelor se transformă într-o fişă computerizată în arhiva Justiţiei americane. De aceea încerci pe ultima sută de metri să nimereşti ori la o femeie ofiţer, ori la un funcţionar pe care îl bănuieşti mai prietenos.
De data aceasta nu am avut norocul ăsta! Dus de "val" şi de indicaţiile personalului administrativ, am nimerit nu numai la ghişeul 13 (!), dar şi la cel mai "fioros" ofiţer din câţi erau în acel schimb. Înalt, solid, mustăcios, încrezător în sine, tipic american. După obişnuitul schimb de cuvinte referitoare la scopul şi durata vizitei, mă trezesc abordat în cel mai neaoş grai românesc "Sper să ai o şedere plăcută la noi!". Omul era, după cum s-a prezentat cu umor, "Romanian part time", fiind însurat de mai mulţi ani cu o moldoveancă din Bacău. Restul interviului l-am petrecut discutând despre Bucureşti, mămăliguţă cu brânză, sarmale şi mititei, abia la acest din urmă cuvânt red