Recent, mi-a cazut sub ochi o adresa prin care Institutul Cultural Roman comunica Asociatiei Editorilor din Romania vestea buna ca va organiza anul acesta standul Romaniei la London Book Fair.
Cu generozitate, ICR isi anunta intentia de a inchiria la acest tirg o suprafata de 108 metri patrati, „pentru standul colectiv de tara“.
Urmeaza precizarea ca, „Prin organizarea unui stand colectiv de tara, Institutul Cultural Roman doreste sa asigure reprezentarea celor mai importante edituri din Romania la acest tirg international de carte“.
Bucuria la citirea acestor vesti mi-a fost inlocuita de o oarecare uimire la enuntarea criteriului unic pe care Institutul Cultural Roman l-a luat in consideratie in alegerea editurilor considerate „importante“ si invitate sa participe la acest eveniment cultural. Este un criteriu eminamente comercial, si anume „cifra de afaceri detinuta“.
Mai mult, ICR roaga AER sa analizeze lista si sa-i comunice eventualele modificari, dar numai „tinind cont de criteriul de selectie deja mentionat“. Adica in exclusivitate cifra de afaceri. Lista cuprinde, desigur, editurile care corespund criteriului „deja mentionat“.
Nu m-am putut impiedica sa ma gindesc ca Institutul Cultural Roman ar fi putut avea in vedere, pentru alegerea editurilor invitate in „standul colectiv de tara“, si un criteriu mai cultural decit acela al cifrei de afaceri.
In tara al carei nume va fi inscris pe „standul colectiv“ sint active peste 200 de edituri, majoritatea avind cifre de afaceri mai mici sau mult mai mici decit editurile din lista ICR.
Ceea ce nu le impiedica pe cele mai multe dintre ele sa-si onoreze statutul cultural si sa editeze carti de tinuta.
Sta marturie valorii acestor carti nu numai interesul publicului, dar si acela al criticilor. Cind, deseori, intilnim in paginile revistelor si ziarelor re
