Hai să fim cinici! Ba nu, pragmatici, sună mai bine, mai capitalist. Lumea va trăi şi fără “Replay”, emisiunea de la TVR. Vorbim mai ales despre lumea care se uită la fotbal. Trăieşte lumea consumatoare de fotbal fără Dobrin, fără Dumitrache şi fără Costică Ştefănescu, de ce ar sucomba doar pentru că n-o să-i mai vadă pe Olaianos şi pe Mitran? Ia, hai, nu vă mai smiorcăiţi atît! Ce sînteţi, băi, bărbaţi amatori de minore sau cîrlige de atîrnat rufele?
Aşadar, emisiunea aceea care povestea despre fotbalul de altădată a dispărut. Domnilor şi doamnelor, televiziunea este ceva despre timpul prezent! Ceva care miroase a breaking news, a acţiune, a fashion. Nu a mucegai, cum era producţia asta care scormonea prin meciurile de demult ale naţionalei şi ale echipelor de club. De unde deducţia logică - scoaterea din grilă a “Replay”-ului este doar o parte a măreţului plan de reformare a televiziunii publice, iniţiat de domnul Elwis Săftoiu, preşedintele-director şi general al amintitei instituţii.
Vi se pare că sînt ironic? Nu vi se pare, dar încerc să redevin serios. Golănia practicată la nivel instituţional în TVR nu merită ironii. Nici “evaluarea” - o glumă proastă în urma căreia punctajele cele mai mari au fost obţinute de mîna dreaptă şi de mîna stîngă ale lui Elwis, plus intangibilii lideri de sindicat. Au căzut însă capete de operatori care umblau îmbrăcaţi în blugi, aveau barbă, dar nu aveau legitimaţia de serviciu la ei.
Nu, nu e loc de ironii. Ar fi ceva spaţiu, nu de emisie, pentru nişte fluierături. Sau huiduieli, ca la fotbal. În fond, susţinem existenţa acestui organism preistoric prin abonamentul plătit cu voie sau fără voie prin factura de la Enel. Ce primim în schimb? Mai ales Radu Mazăre. Radu Mazăre şi haremul lui. Mazăre la “Vara pe val”, Mazăre la Festivalul de la Mamaia, Mazăre la Centura de Aur. Mazăre, acest Suleiman Magnificul al Co
