De câteva zile bune subiectul bentiţa ne-a prins pe toţi. Până şi pe cei ce îl consideră nonsubiect şi au ţinut să scrie despre asta. Nici măcar PDL-ul cu alegerile lui zbuciumate nu a reuşit să îngroape discuţiile despre o adolescentă de 15 ani care prin câteva gesturi a pus pe jar o ţară întregă. Cei care o susţin necondiţionat pe Sabina par a fi la prima vedere un fel de naţionalişti fanatici, plini de resentimente, frustrări de toate felurile, mediocri sau pur şi simplu xenofobi. Aşa se vede din tabăra celor ce ne explică cum e cu toleranţa şi buna convieţuire. De cealaltă parte”trădătorii de neam şi de ţară“, care privesc cu neîncredere subiectul bentiţei, sunt puşi la zid de susţinătorii Sabinei. Nişte mişei care nu dau doi bani pe tricolor, pe simbolurile naţionale în general şi care fraternizează cu duşmanul. A treia cale pare a fi ocupată de cei ce încearcă să temporizeze elanul celor două tabere prin analize neutre şi pline de sfaturi înţelepte. Nu vă certaţi, nu generalizaţi, există uscături în ambele păduri, nu uitaţi că mâine o să vă faceţi cumpărăturile la aceeaşi piaţă, o să vă trimiteţi copiii la aceeaşi şcoală, o să mergeţi la aceleaşi spitale....Cam ăsta ar fi mesajul. E ca în bancul cu rabinul. Vestit pentru înţelepciunea sa, acesta este pus în situaţia de a împărţi dreptatea între doi împricinaţi. Îl ascultă cu atenţie pe primul şi spune: „Ai dreptate". Îl ascultă şi pe cel de-al doilea, iar răspunsul este identic: „Şi tu ai dreptate". Aflat de faţă, Iţic îl întreabă, nedumerit, pe rabin: „Păi, cum vine asta, Rabi? Nu se poate să aibă amândoi dreptate!".Iar rabinul cel înţelept îi răspunde: „Şi tu ai dreptate!" PS: Îmi iubesc ţara, îi respect simbolurile şi chiar săptămâna viitoare voi coordona o campanie naţională de promovare a valorilor identitare în rândul tinerilor. Când am început să creionez proiectul acum o lună nu mă aşteptam să apară