Aproape 5 ore au luptat Andy şi Nole pentru trofeu într-un ultim act încheiat sub lumina reflectoarelor.
8 IULIE 2012. Finala de la Wimbledon se încheia cu capul plecat pentru Andy Murray. Era a patra de Mare Şlem pierdută de britanic, dar prima în care izbutea să smulgă un set. Învingătorul lui, Roger Federer, era ridicat în slăvi, scoţianul tratat din nou drept "incapabil să cîştige un turneu major". Un choker, greu de tradus într-un singur cuvînt, dar care înseamnă că te sufoci în momente importante.
DECLARAŢIE. "I'm getting closer", spunea Andy la interviul din timpul festivităţii de premiere şi izbucnea imediat în lacrimi amare. Compatrioţii lui nu au fost impresionaţi, n-au simţit compasiune, ci revoltă faţă de slăbiciunea lui Murray.
TITLURI. Ziarele britanice l-au taxat. "New bawls, please". "Murray is Fed and buried". "Curse of the living Fed". Doar pe alocuri se semnala faptul că luptase bine în finală şi că, oricum, era primul britanic care ajungea acolo după 74 de ani.
5 AUGUST 2012. Andy Murray cîştiga turneul olimpic de tenis. Medalie de aur. Finală de trei seturi cu acelaşi om care-l bătea cu mai puţin de o lună în urmă în acelaşi loc, la Wimbledon. Finală încheiată în trei seturi, cu as la minge de meci. Dintr-o dată, lumea afla că Andy poate să cîştige lucruri importante.
10 SEPTEMBRIE 2012. Prima izbîndă de Mare Şlem pentru cel care, recunosc cu umor chiar compatrioţii lui, "era numit britanic atunci cînd juca bine şi scoţian cînd pierdea". Murray cucerea US Open-ul, după o finală de aproape 5 ore cu Novak Djokovici, deţinătorul titlului. Un test de rezistenţă trecut cu notă mare de Andy.
DECLARAŢIE. "It definitely feels better when you win", surîde un pic răutăcios britanicul. Toată lumea e de acord. Dintr-o dată, există un nou idol, un reper. O argintărie veche de 76 de ani care a fost lustruită şi acum străluceş
