Gingivita netratată poate duce la pierderea dinţilor, dar şi la boli cardiace, renale şi articulare. Potrivit unui studiu recent, 56% din românii care declară că nu suferă de afecţiuni parodontale prezintă cel puţin unul dintre semnele specifice bolii.
Inflamaţia gingiilor, durerea şi sângerarea în timpul periajului sunt simptome de gingivită, prima etapă a bolii parodontale. Afecţiunea este tratabilă în stadii timpurii, însă, ignorată, avansează şi devine ireversibilă, ducând la clătinarea dinţilor şi chiar la pierderea lor. În plus, boala parodontală gravă poate avea răsunet asupra întregului organism, ducând la accidente coronariene, endocardită bacteriană sau la infecţii renale.
Inflamaţie la rădăcina dintelui
Denumirea corectă a parodontozei este parodontită, pentru că boala reprezintă inflamarea aparatului periodontal, care fixează dintele în alveolă. Termenul de parodontoză s-a folosit pentru că mult timp s-a crezut că boala este una metabolică, degenerativă, ca artroza.
Tartrul este vinovat de 99% din cazurile de boli periodontale. Prezent la graniţa dintre dinte şi gingie, el favorizează dezvoltarea bacteriilor de la nivelul gurii. În timp, apar mici pungi de puroi la nivelul gingiei, iar aceasta se retrage de pe dinte, slăbindu-i rădăcina.
„Igiena corectă este esenţială în stoparea bolii. În stadiile incipiente, de gingivită, pacientul trebuie să folosească produse speciale de îngrijire, cum ar fi pasta şi periuţa de dinţi pentru gingii sensibile, aţa dentară şi apa de gură cu 2% clorhexidină, dimineaţa şi seara. La cabinet se vor realiza detartraje şi periaje profesionale, iar în stadii de boală parodontală activă, şi chiuretaje subgingivale, pentru a îndepărta depozitele la care pacientul nu poate ajunge", explică medicul Beatrice Pop, specialist în stomatologie generală la Clinica „Lyrdent" din Bucureşti.
Periodon