"Sa infruntam Rusia, daca putem; dar s-o izolam, daca trebuie." Aceasta alternativa a definit strategia occidentala in relatie cu Moscova deja la
mijlocul anilor 1990. De atunci este foarte posibil ca Rusia, sa se fi schimbat din temelii, insa nedumeririle noastre fata de ea au ramas aceleasi. Ce te faci cand vecinul tau mareste prapastia care exista intre cultura sa de sorginte europeana si sistemul sau politic, tot mai apropiat de cel "asiatic", intelegand prin aceasta sintagma sensul negativ al "despotismului oriental"?
Sa fie oare cel mai bun raspuns dat intoarcerii Rusiei la ambitiile sale imperiale o versiune moderna a Sfintei Aliante, menita sa-l izoleze pe noul rebel de pe scena mondiala? Sau este nevoie de o noua Conferinta de la Yalta, unde sa fie retrasate frontierele politice ale Europei? Ar putea fi vorba de cate putin din amandoua?
Daca Rusia e pe cale sa devina ce Franta revolutionara era sub Napoleon, sau e pe cale sa revina la formele tipic sovietice – adica o creatie pe scheletul ideologic totalitar, dar cu un apetit de cucerire si recucerire –, nu avem nevoie de o "liga a democratiilor", optiune sprijinita de unii conservatori din America. Este, in schimb, nevoie de o "liga a stabilitatii" care sa includa actori proeminenti precum China, India si alte tari, mai interesate de cresterea economica decat de tulburarea apelor in sistemul international. O astfel de strategie implica, mai intai, un parteneriat solid cu China, nu pentru ca ar evolua cumva in directia unei democratii, ci pentru ca este o putere a status quo-ului.
Strategia ar putea duce la deschiderea negocierilor cu Iranul si, bineinteles, la o strangere a randurilor in cadrul NATO. Mesajul catre Kremlin ar fi limpede precum cristalul: "Nu va amagiti. Nationalismul si imperialismul nu va vor duce nicaieri; nu va veti putea extinde geografic fara costur
