Asadar, Legea cultelor a fost promulgata de presedinte in 27 decembrie (printre ultimele legi, inainte ca aderarea noastra la Uniunea Europeana sa devina efectiva). Dupa ce fusese adoptata tacit de Senat si aprobata cu un singur vot impotriva, in 13 decembrie, de Camera Deputatilor. Doua sunt obiectiile principale care se aduc acestei legi: cea dintai pune problema inscrierii unui cult religios in randul celor recunoscute de stat. Aceasta a ridicat si cele mai multe obiectii din strainatate, tinand seama de prevederea ca, pentru a fi recunoscut, un cult trebuie sa fie practicat de cel putin 0,1% din populatia tarii. Prin urmare, o secta primejdioasa (deseori aceste secte se invecineaza cu organizatiile criminale!) ar putea sa fie recunoscuta, in timp ce o benigna biserica neoprotestanta nu! Criteriul statistic nu pare sa fie cel mai convingator. Cel mai contestabil este insa articolul 13, asupra caruia am mai scris in acest ziar si care suna astfel: "In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare sau invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase". Am aratat ca articolul contravine alineatului 1 din articolul 30 al Constitutiei Romaniei. Acesta stipuleaza: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile". Conventia europeana a drepturilor omului, la care Romania a aderat, are formulari asemanatoare. Daca aceasta lege va fi aplicata (legile exista pentru a fi aplicate!), publicarea si reprezentarea unor opere literare, romanesti si straine, de pilda romanul "Evanghelia dupa Cristos" al lui Jose Saramago, laureat al premiului Nobel, sau "Evanghelistii" Alinei Mungiu-Pippidi, urmeaza sa fie interzise. Operele unor filozofi importa