Toate revizuiirile constituţionale nu vor putea repara deficitul de reprezentare, defect de fabricaţie al regimului politic românesc postdecembrist, fără o corecţie severă aplicată actorilor politici principali, partidele.

Uniunea Social Liberală a dat sâmbătă, 7 aprilie, startul unui război sfânt. Reuniţi în congrese extraordinare paralele, apoi într-o reuniune a USL, cele trei formaţiuni semnatare ale Convenţiei, PSD, PNL şi PC, au aprobat tandemul Crin Antonescu-Victor Ponta, candidat la preşedinţie, respectiv viitor prim-ministru. Cei 2 au inaugurat neoficial şi campania electorală, cu principalele linii retorice de atac.

Victor Ponta a anunţat, cu Istoria şi Sorin Oprescu pe umărul drept şi cu basca roşie a lui Radu Mazăre pe cel stâng, câştigarea alegerilor. Adrian Năstase, cel condamnat la 3 ani cu suspendare în dosarul Zambaccian, a declarat oficial deschisă „cruciada împotriva regimului Traian Băsescu“. Crin Antonescu a vorbit de „misiunea sfântă“ a USL în „războiul de eliberare“. Iar exemplele pot continua. Retorica mesianico-paşoptistă, prezentă în literă, dar nu şi în spirit, a fost numitorul comun al intervenţiilor din convenţie, fără consecinţe notabile asupra conţinutului acestora. Mai mult, o dată în plus, preşedintele Traian Băsescu a reuşit să fie vedeta incontestabilă a evenimentului.

Pentru că (încă) actualul preşedinte al României le-a trimis liderilor USL o scrisoare, cu o zi înainte de congres. În epistolă, Traian Băsescu le propunea un schimb: demisia contra revizuirii Constituţiei în liniile rezultatelor referendumului din toamna anului 2009.

Răspunsul - previzibil - al celor 3 lideri a fost refuzul de plano, iar forma pe care a căpătat-o a variat în funcţie de imaginaţia şi personalitatea fiecăruia. De departe cel mai teatral, de data aceasta, nu a fost Crin Antonescu, aşa cum toată lumea s-ar fi aşteptat, ci Vi