Un barbat care a absolvit trei facultati a ajuns sa ceara de pomana. Dupa o viata petrecuta pe bancile universitatilor, el nu-si mai doreste decit o pereche de bocanci, marimea 42 Oricit ai incerca sa afli ce s-a intimplat, tot nu reusesti. Ca si cum ar fi pus un pariu cu sine insusi, Emil Mihailescu, de 79 de ani, din Focsani, se incapatineaza sa nu ridice valul straniu cu care si-a acoperit existenta. Asa este el. Un om prea modest, poate neadaptat la lumea in care e nevoit sa traiasca. Dupa trei facultati absolvite - filosofie, pedagogie si stomatologie - nu poti sa nu te revolti vazind taverna in care vietuieste. In momentul de fata, idealul triplului licentiat este sa ajunga sa se incalte cu o pereche de bocanci. "Dar noi sa fie", indrazneste sarmanul. Privea absent, cu gindurile pierdute in cine stie ce adincimi nebanuite. Ai fi putut jura ca nu e decit un amarit ca atitia altii. Un alt nefericit care-si cauta dramul de noroc intimplator, izbucnit din milostenia norocosilor sortii. Sansa, lui nu i-a fost dat s-o cunoasca. Pierdut in lume, aproape ca nici umbra pamintului nu mai poate sa faca. "Am venit aici (la Crucea Rosie - n.r.) pentru ca nu mai puteam sta cu sandalele alea de cauciuc. Puneam cite doua, trei perechi de ciorapi sa ma incalzesc, dar tot mi-era rece. Am cautat bocancii mei vechi, i-am legat cu sirma, i-am legat cu ata si i-am incaltat. Dar tot rupti rau de tot sint", spune el, scotindu-si la iveala incaltarile, trecute parca prin toate razboaiele mapamondului. "M-am dus pe la regimentele astea, am intrebat santinelele daca n-au sa-mi dea o pereche de incaltari. Atita vreau, o pereche de bocanci care sa-mi tina cald. Dar sa fie noi, ca nu vreau sa iau cine stie ce boala de la persoana care i-o fi purtat", explica batrinelul, intr-o sclipire rebela de demnitate. Casatorit cu cartile N-a fost vointa lui sa ajunga asa. S-a straduit, ba chiar a si r