Este foarte greu să scrii despre Dida Drăgan. Nu îi place să vorbească despre sine. Trebuie să o ghiceşti. Să încerci să o cunoşti din cele câteva scânteieri care îi scapă. Nu din zgârcenie, ci din prea multă modestie. Şi din prea multă fragilitate. STRĂLUCIRE - Dida Drăgan, povesteaunei voci de neegalat

Este foarte greu să scrii despre Dida Drăgan. Nu îi place să vorbească despre sine. Trebuie să o ghiceşti. Să încerci să o cunoşti din cele câteva scânteieri care îi scapă. Nu din zgârcenie, ci din prea multă modestie. Şi din prea multă fragilitate.

Eatât de timidă încât cu greu a reuşit să povestească despre realizările sale. Sau despre multele premii pe care le-a primit în cariera sa. Cu atât mai puţin despre zbuciumările din viaţa sa. A preferat să-şi laude prietenii, să le spună cât de mult îi iubeşte şi îi apreciază. Dar şi prietenii i-au declarat în Ediţia de Colecţie cât de mult o iubesc şi o apreciază.

Actriţa Rodica Mandache, o prietenă apropiată, i-a creionat un portret: “Are o fragilitate altoită pe beton armat, o soartă de OM cu multe asperităţi şi meandre. Când cântă are o nelinişte pe care o transmite puternic publicului din faţă. Romantică. Ultima romantică în lumea de azi care a suferit mutanţe şi pământul parcă şi-a pierdut inocenţa. Timidă, foarte timidă, şi cu siguranţa că ştie care e valoarea ei. Un om extrem de generos, un inefabil care cristalizează panica influenţată din lumea noastră cea de toate zilele. Are multă forţă. Modifică tensiunile publicului atunci când cântă, de aceea oamenii se apropie greu. E subtilă, are un zâmbet trist, are forţă în şoaptă şi fâşâit de catifea în strigăt. Are curaj. Îşi dirijează inspirat destinul pe care îl aşază corolar băiatului ei, Florin – darul lui Dumnezeu – ca orice copil pentru o mamă. E un om împlinit. Şi are ochii ca două bobiţe de cafea.”

ALT PORTRE