Din cand in cand, iese la rampa cate un magnat roman si se vaita cat de anticapitalist este publicul nostru, cum nu pricepe el mecanismele profunde ale generarii avutiei sociale si cum ii oprima pe bietii antreprenori, care sunt marginalizati si au de luptat cu un mediu de afaceri dintre cele mai rele in Europa.
S-a pronuntat recent in acest sens Dinu Patriciu, intr-un megainterviu (dar ce nu e „mega” la Patriciu?), insa au mai zis-o si altii inainte. Or avea ei argumente in sensul asta, nu stiu, desi mie mi se pare ca, daca mediul nostru de afaceri e neprimitor, mai curand statul si functionarii lui sunt de vina, nu opinia publica.
Cetateanul neafacerist are de luptat cu aceeasi birocratie kafkiana, fara sa posede aceleasi mijloace pentru a o imblanzi.
De fapt, as indrazni sa spun ca lucrurile stau exact pe dos. In ciuda deceniilor de indoctrinare comunista, vedem ca romanul e in realitate tolerant fata de inechitati si mari averi.
Liderii de opinie si intelectualii umanisti sunt inclinati spre dreapta, ceea ce nu se intampla in alte parti, dand mai bucurosi citate din Hayek si Adam Smith decat din Karl Marx, dupa cum corect observa cu amaraciune Ion Iliescu.
Partidul lor de suflet e cel liberal (ma rog, era, pana recent, cand actuala conducere a decis sa divorteze de grosul electoratului sau).
Pai, in care alta tara din Vest societatea civila a mai fost in acesti ani atat de entuziast pro-capitalista ca in Romania? Unde in alta parte ONG-urile au lansat ideea reducerii impozitelor si a cotei unice, masuri pro-business din care ele nu castiga nimic, bagandu-le cu forta pe gatul partidelor, si au criticat guvernele pentru privatizare prea lenta?
Asta, in timp ce asociatiile de afaceri au fost absente din peisaj, asa cum sunt mereu cand se adopta Codul Muncii si alte legi socialiste, fiind ele