În perioada interbelică, Miron Radu Paraschivescu semna versuri şi articole în paginile publicaţiilor de stânga. Structural, era un animator literar, având o reală vocaţie în a descoperi tinere talente. S-a spus despre M.R.P. că era o adevărată instituţie a debutului, iar dăruirea sa întru descoperirea şi încurajarea tinerelor talente i-a aureolat amintirea. I-a remarcat, înaintea celor care urmau să le elogieze valoarea meritată, pe Marin Preda şi pe Geo Dumitrescu. Este autorul a numeroase volume de versuri şi tălmăcitorul în limba română a unor autori de primă mărime, printre care: Maxim Gorki, Puşkin, Garcia Lorca, Rainer Maria Rilke, Arthur Rimbaud.
Vezi aici lista cărţilor din colecţia "Biblioteca pentru Toţi" apărută împreună cu Jurnalului Naţional
În perioada stalinistă a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a primit diverse premii literare, fiind un preferat al regimului. A scris şi publicat "Cântarea României" (1951) şi "Declaraţia patetică" (1960). Dar aceste scrieri reprezentau o singură faţetă a unei personalităţi complexe, complicate, scindate. În jurnalul său intim analizează şi demască dezastrul instaurării comunismului în România. Despre "Jurnalul unui cobai", semnat Miron Radu Paraschivescu, apărut în Franţa în 1976, în România nu se ştia nimic oficial. Cei care ar fi putut şti vorbeau în şoaptă. Pagini din acest jurnal au fost citite la postul de radio Europa Liberă. Autorul a fost convins că este cea mai importantă carte a sa.
În jurnalul despre care vorbim, început în 1936, publicat în România de-abia în 1994, scrie: "Cartea despre Mateiu Ion Caragiale am trăit-o atâta, încât nu ştiu cum aş putea-o scrie mai bine decât am gândit-o. Iar cea despre România, dacă o voi scrie, când va fi gata, o să fie anacronică: va apărea într-o Românie sovietică şi va avea cel mult valoarea îndoielnică a u
