Si atunci am auzit inca o data vocea poetului rasunind sub boltile somnului: "Orice carte e o cruce pusa pe un mormint". Visasem ca am primit un colet nu prea mare din partea unui poet de prin tinutul Prahovei, cu care colindasem cindva in munti. In vis, numele sau nu parea prea clar pentru mine, dar el statea alaturi, pe un scaun inalt de stejar si chipul ii era tulbure si viscos ca o apa in care s-ar oglindi amurgul. In timp ce-l priveam, mi-a venit in minte un pasaj dintr-un manual plin de instructiuni bizare. Cindva fusesem profesor la un liceu de fete; le predam o materie cu totul insignifianta si ma simteam inutil si penibil. Fraza pe care tocmai o visam era din acest manual si suna astfel: "Imprimatele in relief pentru uzul orbilor se admit ambalate intre cartoane, in sul, sub banda, intr-un tub inchis sau intr-un plic cu sigiliu". Textul se referea probabil la expedierea pachetelor, caci mai jos am citit: "Greutatea maxima a imprimatelor este de 2 kg, cu urmatoarele exceptii: 1) cartile dintr-o singura bucata se admit pina la greutatea maxima de 3 kg; 2) ...". In locul exceptiei de la punctul 2 am visat un numarinfinit de puncte ce se pierdeau in noapte. Pasajul cu orbii m-a nedumerit, si asta fiindca nu vazusem niciodata pina atunci o carte in alfabetul Braylle. In visul meu, frazele aveau o cu totul altfel de configuratie si un alt continut: fiecare litera era de fapt treapta unei scari in spirala ce se inalta sub un cer gol si rosu ca singele si pe care vedeam o multime de talpi urcind si coborind, iar fraza intreaga nu era altceva decit acea scara. Numarind treptele, observam ca fraza suna acum altfel: "Imprimatele sint trimiteri (?) al caror continut incert se pierde in timpul transportului. Exemple de imprimate sint: notele muzicale, hartile de calatorie, notele de plata, listele de preturi...". Literele izvorau ca niste zaruri mari, negre pe fata poetu