Viorica Daniela Silivaş-Harper. Acum are 37 de ani, este o femeie în toată firea, căsătorită şi mamă a trei copii, o fată, Ava Luciana, şi doi băieţi, Jadan Scott şi Rylan, ultimul dintre ei adus pe lume de o lună şi un pic, şi trăieşte în Statele Unite ale Americii, în Atlanta, Georgia.
Peste Atlantic, unde s-a stabilit încă din 1991, şi-a făcut o sumedenie de prieteni. Nici nu se putea altfel, pentru că doamna Silivaş-Harper este şi acum aşa cum ne-o amintim cu toţii de pe vremea când colecţiona medaliile una după alta, ba la Europene, ba la Mondiale, ba la Jocurile Olimpice.
Jovială, mereu zâmbitoare, plină de farmec, sclipitoare. Poate nu mai e la fel de plăpândă ca acum 24 de ani, când Federaţia Română de Gimnastică i-a schimbat anul naşterii din 1972 în 1970 ca să o poată arunca în focul luptei la Campionatele Mondiale de senioare de la Montreal.
Mai ţineţi minte acel 10 imaculat luat la bârnă cu care Silivaş, pe atunci în vârstă de numai 13 ani, i-a răpit aurul tocmai deţinătoarei titlului olimpic la acel aparat, buna ei prietenă şi colegă de echipă Ecaterina Szabo? Dar marele triumf de la Campionatele Europene din 1987 de la Moscova, unde a câştigat concursul de individual compus, precum şi finalele pe aparate la paralele inegale, bârnă şi sol şi argintul la sărituri? Dar titlul mondial cu echipa şi medaliile de aur la bârnă şi la sol cucerite tot în '87, la CM de la Rotterdam (Olanda)?
Despre performanţa de excepţie a Danielei Silivaş la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 este chiar imposibil să nu vă amintiţi! Trei medalii de aur, la paralele, bârnă şi sol, două de argint, la individual compus şi în concursul pe echipe, şi una de bronz, la sărituri, plus şapte note de 10, cu care a egalat recordul Nadiei Comăneci de la Montreal. Succese care au făcut înconjurul lumii, dar pentru c
