Michel Serres ne invită să relativizăm criza financiară care a zguduit capitalismul, punând-o în balanţă cu celelalte „cutremure“ de amploare de care nu mai ţinem cont, cum ar fi educaţia, creşterea gigantescă a economiilor, de tipul celei care a dus la dispariţia dinozaurilor.

„Văd importanţa crizei voastre, miliardele care sunt în joc, dispariţia unor averi. Dar sunteţi voi conştienţi de dispariţia cunoştinţelor?“, întreabă retoric Serres, amintind că tinerele generaţii nu mai au acces la latină, greacă veche ori învăţământ literar.

„Această criză financiară nu este decât unul dintre multiplele focuri roşii care au fost aprinse. Dar, dacă ne gândim că este singurul, ne înşelăm“, spune Serres, într-un interviu acordat în Les Echos. Universitatea este în criză mondială de 25 de ani, la fel ca şi sănătatea. Şcolile şi spitalele, condiţia umană, ştiinţa, toate acestea trec de mult timp „printr-un cutremur“ la care societatea pare imună, spune universitarul. „Criza voastră a făcut mai mult zgomot, dar societatea nu s-a sesizat la tsunami-ul trăit de copii. Ea preferă banii în detrimentul propriilor copii“, sună avertismentul tranşant al unuia dintre umaniştii secolului XXI.

Semnalele crizei au apărut în 1968

În plus, trăim o mare criză a catolicismului, spune Serres. Asistăm la precipitarea integrismelor în majoritatea monoteismelor, alături de o criză a militarului: „Există în lume o supraputere şi nimeni nu poate ajuta SUA, care cheltuieşte 1.000 de miliarde de dolari în războiul cu una dintre cele mai slabe ţări din lume, Irakul, şi nu-l câştigă“.

Din poziţia unui universitar pentru care educaţia este cea care articulează bunul mers al lucrurilor, inclusiv în economie, Serres avertizează că a privi criza actuală exclusiv în registrul financiar este o gravă eroare. Criza, spune filosoful, nu este greşeala unui anumit ministru şi ni