Tudor Leahu Ieri mi-a intrat pe mana o reclamatie a domnului ex-prefect Radu Vasile Prisacaru, in care cerea instantei sa emita o ordonanta prin care publicatiei la care lucrez sa i se interzica sa mai publice o anumita poza. Din continutul respectivei depese am inteles ca pe domnul ex-prefect il scoate din sarite faptul ca in ziar apar din cand in cand poze ce-l surprind pe dumnealui intr-o ipostaza mai putin placuta din cariera celui mai tanar prefect din tara. Este vorba de o anumita zi in care a fost adus incatusat la Prefectura pentru efectuarea unei perchezitii in birou si pentru reconstituirea drumului spagii. Prima reactie pe care am avut-o dupa ce am rasfoit petitia tanarului ex-prefect a fost sa ma pufneasca rasul. Cateva secunde mai tarziu, m-am revoltat. Domnul respectiv sare ca ars pentru ca nu este respectata prezumtia de nevinovatie prin publicarea pozei! Ei, poftim! Mi-am amintit acele clipe imediat, fara prea mari eforturi. Nu in fiecare zi o persoana, fie ea si ziarist, vede un prefect cu catuse la maini! Domnul Radu Vasile Prisacaru a fost arestat pentru luare de mita si a fost adus la sediul Prefecturii iesene, unde au fost surprinse si respectivele instantanee! Nu este prefectura un spatiu public?

Trotuarul din fata Casei Patrate, unde de asemenea Prisacaru a fost pozat incatusat, nu este un spatiu public? Ba da! Atunci, de ce sa imi interzica cineva publicarea acestor poze? Aceasta este insa o discutie care poate tine mai mult de aspectul juridic al problemei pe care o ridica ex-prefectul. Altceva ma revolta insa. Faptul ca un individ precum Radu Vasile Prisacaru isi permite acum sa vorbeasca de prezumtia de nevinovatie. Pai, nu Prisacaru organiza in birourile din Prefectura Iasi executii publice ale directorilor de institutii publice care au avut nerusinarea sa nu demisioneze, desi fusesera unsi in functii de PSD? Daca spunet