Dacă în barurile de fiţe se beau pe timp de iarnă cocktailuri fine, grog sau punch, majoritatea românilor preferă în continuare vinul sau ţuica fiartă.
Băuturile alcoolice calde sunt apreciate în mod deosebit în insulele britanice, unde au o tradiţie de sute de ani, ulterior ele devenind populare şi în restul lumii. Celebrul grog, de pildă, acel amestec de rom şi apă fierbinte, îşi are originile în secolul al XVIII-lea. Pe atunci, amiralul britanic Edward Vernon - poreclit „Old Grog“ de la haina cu grogrenă pe care o purta mereu – s-a gândit că apa stătută pe care erau nevoiţi s-o bea marinarii săi ar putea deveni mai mult decât acceptabilă la gust dacă ar fi „îmbunătăţită“ cu rom, zahăr şi zeamă de lămâie. În plus, susţinea amiralul, romul din apă ar fi prevenit apariţia scorbutului, aşa că, la 21 august 1740, a dat ordin ca toată rezerva de apă de pe vasele Marinei Regale Britanice să fie amestecată cu rom.
Din Irlanda vine Irish Coffee, o combinaţie de cafea, whisky şi zahăr brun, care a fost inventată acum mai bine de şapte decenii de către un anume Joe Sheridan, bucătar în Portul Foynes. Cunoscuta băutură a luat naştere după ce un grup de pasageri americani au debarcat în Portul Foynes într-o seară urâtă de iarnă. Pentru a-i încălzi pe americanii înfriguraţi, Sheridan a avut ideea de a adăuga puţin whisky în cafeaua pe care le-a servit-o.
O altă băutură consumată adesea pe vreme rea este punch-ul, un amestec de fructe, suc de fructe şi, adesea, dar nu obligatoriu, alcool. Deşi punch-ul a fost făcut celebru în toată lumea de către englezi, originea lui este, de fapt, indiană. În primii ani ai secolului al XVII-lea, marinarii britanici au adus această băutură din India în Anglia, unde a devenit imediat extrem de populară. Termenul „punch“ vine de la hindustanul „paantsch“, care înseamnă „cinci“. Asta pentru că, potrivit Wikipedia, băutura era o