Votca se menţine în topul preferinţelor la băuturi. Mâncarea se constituie mai ales din „ronţăieli“: alune, sărăţele şi covrigei. Însă factorul cel mai important pentru atmosferă este muzica dată tare. Cele mai reuşite chefuri sunt cele făcute în sesiune. Toată lumea uită de examene şi petrece până dimineaţa. A doua zi, cafeaua se serveşte cu castraveţi muraţi. Cei care au trecut prin facultate ştiu că nimic nu se compară cu un chef în cămin. Mai ales că nicio petrecere nu seamănă cu alta. Fiecare cămin are propriii petrecăreţi pentru care luna nu trece fără un chef. Dar cheful are şi el caracteristicile şi pregătirile lui, ritualurile şi problemele de a doua zi, diferite de la caz la caz.

Alexandru Ş. are 22 de ani şi este anul III la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Pentru el, viaţa în cămin înseamnă distracţie şi, de multe ori, nu trec două săptămâni fără o petrecere. Îi place şi să organizeze, şi să participe şi câteodată reuşeşte să fie sufletul petrecerii.

„Există două tipuri de chefuri“, explică Alexandru, „când este ziua cuiva, prin urmare aduce el băutura şi mâncarea (că doar trebuie să facă cinste) şi noi facem prezenţa, spiritual. Al doilea tip este cel care pur şi simplu... se întâmplă. De obicei, lumea e plictisită, are nevoie de o revigorare şi metoda cea mai eficientă este un chef.“

Şi invitaţii sunt de două feluri: „cei care de obicei sunt prezenţi la chefuri, fără ei nu există chef şi sunt chemaţi de fiecare dată, şi cei care vin neinvitaţi, apar şi ei când văd că lumea se distrează“. Şi atunci încep pregătirile. Meniul pentru o petrecere este de fiecare dată acelaşi.

Ritualul unei petreceri în cămin

Adina Niţescu, colega lui, ajută la pregătirea chefurilor. „Luăm băutura de pe listă, o punem la rece şi invităm lumea. Se întâmplă să vină şi lume neinvitată,