Domnule presedinte,
Doamnelor si domnilor deputati
Se implinesc, pe 28 iunie, sase decenii de cand a avut loc Pogromul de la Iasi, episod nefericit si imposibil de trecut cu vederea, episod care apartine (din pacate) istoriei contemporane a Romaniei.
Datoria oamenilor rationali si mai ales obiectivi, datoria oamenilor politici democrati in chip structural (si nu prin declaratii conjuncturale) este aceea de a veghea pentru ca astfel de fenomene cumplite sa nu se mai intample niciodata. Nu trebuie sa ne simtim mai putin romani daca avem taria de a ne scruta constiinta colectiva si de a ne analiza trecutul, cu luminile si umbrele sale.
Antisemitismul a fost strain de fibra organica a neamului romanesc. in acelasi timp insa, manifestari de acest gen au existat si ele nu trebuie nici omise din pudoare, nici bagatelizate. Pastrand evident proportiile, sa ne gandim, de pilda, ca victimele de la Buchenwald, Dachau, Maidanek, Auschwitz, poate n-ar fi existat (desi istoria nu opereaza cu probabilitati), daca n-ar fi aparut "Mein Kampf".
Un om politic neevreu numea antisemitismul drept "socialism al prostilor". El apare adesea acolo unde dezinformarea, ignoranta, frustrarile si saracia sunt suverane.
Descoperim, din pacate, si astazi astfel de manifestari aflate, cel mai adesea, sub semnul intunecat al scenariilor catastrofice cu iz ocult. Cand un singur om se face vinovat de umilirea sau uciderea unui semen al sau, indiferent de origine etnica sau confesiune religioasa, inseamna ca, undeva, Raul nu a fost inca anihilat, ca toate discursurile triumfaliste, senine sau linistitoare ale politicienilor nu sunt decat niste baloane de sapun.
"Nici un om nu-i o insula doar el insusi" scria candva poetul englez John Donne. Cu alte cuvinte, nu trebuie (sau cel putin nu ar trebui) sa ne manifestam niciodata nepasatori fata de semenii
