Autorul - asa cum se deduce din aceasta antologie ce nu-i apartine - pare sa fi pornit de la traditionalism si, indreptandu-se catre modernism, sa fi ajuns undeva intr-un loc numai al lui, original si complex, greu de definit, cu ecouri de romantism si si
Acest parcurs nu e nou in literatura romana, iar cel de care se apropie cel mai mult pare a fi Zaharia Stancu, poetul care l-a tradus exceptional pe Esenin, fara a sti boaba din limba rusa, numai pe baza afinitatilor. De altfel, el insusi, a avut un traiect asemanator. Impactul imaginii, directetea formularilor (unele cu iz aforistic), cantabilul moderat si intermitent sunt armele formale ale acelei "lumini de mireasa" care impregneaza filele. insa jubilatia nu e sterila, caci elementele naturii si sufletul omului se cutremura impreuna, cu un vitalism, adesea sinestezic, ce-l aminteste pe Fundoianu din Privelisti: "Innebunesc copacii de-atata dimineata/ si drumurile curg incet spre rau// cineva masoara lumina din mine/ campia bate din aripi de grau// apoi se dezbraca de cuvintele mele/ radacinile zilei raman in calendar// padurile intra in casa/ cine a facut intunericul atat de amar?". Zigzagul emotiei, plasticitatea ad-hoc a formelor, insertia biograficului revelator, fac adesea din aceste scurte poeme - asa cum inteleg ca s-a mai spus si de catre alti comentatori inaintea mea - niste mici bijuterii, cu o structura aeriana ca puful de papadie. ingrosarile de orice fel strica mirajul acestei plutiri, tirania rimei ii joaca uneori feste poetului, il indeamna la versuri plate precum acesta: "ploua sau mama se-ascunde in vreun nor si plinge?" O anume usurinta a poetului in a da drumul in lume distihurilor (forma sa preferata) fara a lua seama la apropierile prea stranse de Labis, Esenin, Brumaru (ca sa prountam doar trei nume) greveaza asupra propriei originalitati. A indragi prea mult tot ce-ti
