Mă pardonează atât toţi cei care s-au sesizat şi ne-au sesizat, cât şi cei care s-au sesizat, dar nu ne-au mai sesizat, deoarece, în legenda imaginii noastre de săptămâna trecută, ne-am învrednicit să precizăm: … «Otelul „Coroana“», în prima clădire din stânga, ceea ce nu corespundea adevărului, amintitul otel aflându-se, în fapt, în prima clădire din stânga ilustratei reproduse. Desigur, ceva dreptate au şi cei pe care i-a mirat denumirea «Otelul „Coroana“», folosită de noi prin preluare din reportajul lui Iosif Vulcan, care şi-o fi zis că, dacă în franţuzeşte consoana h nu se pronunţă, nici să nu se scrie. De altfel, denumirea oficială, în limba maghiară, a stabilimentului în discuţie era „Korona“ szálló, dar ceea ce este cel mai important este că, în saloanele sale, în seara de „maiu 1872“ (şi până spre zorii zilei următoare) a avut loc „Primul bal românesc în Satu-mare“.

Şi, pentru ca cererea de iertare să ne fie şi aprobată, ne-am gândit să vă prezentăm şi un participant al unui bal din epocă, marcat de ceea ce, în aceeaşi epocă, se numea szalonspicc1), care – după cum bine vedeţi – era preocupat mai mult de confetti şi melon (joben?) decât de pince-nez sau ceasul de buzunar (de buzunărit?). Textul, ușor actualizat, al cărții poștale ilustrate de mai sus:

«Iubita Silvie

Mă pardonează ca n-am avut altă ilustrată.

Sărutare

Sărut pe Tulia

Sărut mâna la Nenica

Pe tine te sărut de mii de ori

Letiția» Drept care, și noi vă rugăm să ne pardonați, inclusiv pentru recurgerea la ghilimele…

Revenind asupra vederii care ne-a determinat comiterea însuşitului pocinog, s-ar cuveni să arătăm că în stânga acesteia era chiar şi clădirea celebrului „Ceas electric“ de mai târziu. Care „Ceas electric“, având dedesubt binecunoscutul magazin de „import de ceaiu şi cafea – coloniale şi delicatese – vinuri alese şi beutur