Nefericirea este ca lumea s-a obisnuit cu demagogia: Te suspecteaza de ea chiar daca n-o practici, iar atunci cand nu mai vrea sa se oboseasca protestand, tot simte nevoia sa-si dea satisfactie macar prin acel protest pasiv al neparticiparii, al neluarii in serios, al lui „lasa-ma, ma, cu necazurile mele, ca tot nu mi le rezolvi tu”!...
In aceste conditii, chiar actul de sinceritate se receptioneaza mai greu, iar deosebirile prin care ar trebui sa se personalizeze un politician delimitandu-se de masa sarlatanilor de care alegatorul e satul, cer un mult mai mare efort spre a putea fi subliniate. Cu firmele si etichetele romanul e patit de multa vreme: Din trecutul cu firmele pe care scria ”Carne” si inauntru era doar casiera, pana la prezentul cu etichete pe cat de fatoase pe atat de mincinoase, pe care poate sa scrie foie graisse si inauntru sa fie soia, sau sa scrie Democratie Crestina iar inauntru sa fie Madam Udrea.
Din acest punct de vedere vorbeam despre condimentele de extractie liberala bine certificate, care au lipsit (si inca lipsesc) discursului politic al Presedintelui interimar. Condimentul social democrat e mai usor de pus, de vreme ce tema protectiei sociale s-a generalizat astazi in pretentiile electoratului fata de toate partidele. Dar protectia sociala poate aduce liniste publica si voturi; insa nu aduce PIB. Iar tocmai aici, pe acest palier al dezvoltarii nationale, prin pragmatismul liberal al sustinerii initiativei private pe care toate impozitarile monstruoase ale ultimelor guvernari au pus-o la pamant, au adus-o la disperare distrugand si ceea ce, firav, reusisera sa redreseze oamenii cu spirit antreprenorial, au facut-o sa falimenteze sau sa-si ia campii spre alte zone (unde, chiar daca tot capitalul strain domina, o face ceva mai onest), prin cateva legi de sustinere si incurajare a unei modeste si truditoare clase medii care s