Stie toata lumea ca orasul Onesti a fost infiintat ca un soi de anexa a combinatului de acolo, a rafinariei si ca a purtat, ani buni, numele dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este exemplul tipic de asezare comunista, cu blocuri-tip si cu bulevarde geometric dispuse. Vaduvit de propria istorie, orasul a fost nevoit sa-si inventeze o traditie. Luat repede, oricine ar pomeni numele Nadiei Comaneci, al Loredanei Groza si... cam atat. Prin anii '50, platindu-si tributul fata de putere, G. Calinescu a vizitat urbea in calitate de membru al MAN si a scris un articol in care se referea la "miracolul de la Onesti". Nu a fost nevoie de mai mult pentru a lua nastere aici un cenaclu care i-a purtat numele marelui critic.
De aici pornind, vreme de patru decenii, inimosul profesor Constantin Th. Ciobanu a organizat, cu o incapatanare atipica spatiului pe care il locuieste, Zilele culturii calinesciene, la care au participat, de-a lungul anilor, cam toti scriitorii si criticii literari importanti ai vremii. Din pacate, o astfel de dedicatie si o consecventa de acest calibru nu reprezinta regula in cultura noastra. In timpul comunismului, Onestiul devenise un centru efervescent de intalnire si de "complot" al scriitorimii romane. Ma gandesc, fara pic de dispozitie ghidusa, ca ceea ce s-a impus sub denumirea neoficiala de Colocviul Calinescu mai are putin si intrece, ca durata, comunismul. Pana la urma cultura, iata, a castigat batalia...
Anul acesta am avut prilejul sa particip la editia jubilara, a XL-a. Nimic festiv, fals-retoric. Dimpotriva, persoana lui Constantin Th. Ciobanu mi-a inspirat un exces de modestie. Omul pare a se simti stanjenit de orice lauda care i se aduce. Am ajuns in Onesti impreuna cu Dan Bogdan Hanu si Dan Persa. Am reperat relativ usor Fundatia Nationala "G. Calinescu" si am intrat in paine. Lansari de carti, de reviste, discutii aprinse, d
