Mama Oneira nu mai traieste de mult timp. Nu-mi dau seama daca schimbarile timide din Cuba ar fi entuziasmat-o sau nu. Stiu insa sigur ca noului si marelui "revolutionar" Raul nu i-ar fi adresat, dispretuitor si irevocabil, decit trei cuvinte: "Moco de caca!". Citesc si aud, in ultima vreme, informatii despre "marea" revolutie sociala initiata, in Cuba, de fratele lui Fidel Castro, Raul. Cubanezii au voie, in sfirsit, sa detina telefoane mobile si computere personale (ca sa fiu sincer, ascultind prima data stirea, am banuit-o neadevarata; n-am crezut, altfel spus, ca mai sint oameni pe planeta noastra care nu frecventeaza Internetul si ca mai exista indivizi pentru care celularul ramine un artefact tehnologic extraterestru...). Oricum, "revolutia" are loc mai mult pe hirtie, intrucit, in viata reala, salariul unui cubanez ramine de citeva zeci de ori mai mic decit valoarea respectivelor obiecte. In plus, intr-un interviu luat prin sanatoriile unde, mai nou, isi duce veacul, lupul batrin Fidel s-a si rastit la "popor", avertizindu-l sa nu ceara "prea mult capitalism", pentru a nu ajunge cumva ca romanii (in sfirsit, nu pot sa zic ca El Lider Maximo nu a gasit aici un exemplu bun in sustinerea ipotezei...). Cu toate evenimentele aparent senzationale petrecute de la retragerea (sper, nu doar formala) a lui Fidel de la conducerea statului, Cuba va mai indura un timp, neindoios, suferintele induse de o ideologie rudimentara si agresiva. Va mai privi inca nostalgic, se pare, spre vecina America, visind la lucrurile elementare ale existentei, precum la gadget-urile sclipitoare ale unei pelicule SF. Mai impresionat ca niciodata de tragedia acestei tari sud-americane extenuate de regimul comunist am fost intr-o frumoasa dupa-amiaza de noiembrie arizonian, din anul 1993, cind intimplarea m-a adus in preajma unor cubanezi refugiati, de decenii intregi, in Statele Unite. Era Tha