Alianta m-a convins: ii voi cere arhitectului sa-mi proiecteze o casa de 99 de metri patrati. Pentru ca, de la 100 in sus, m-as simti exploatator al poporului si, in plus, ar trebui sa platesc un impozit de zece ori mai mare.
Ceea ce n-au facut politicienii social-democrati, probabil, pentru ca ar fi atentat la propriile buzunare, fac initiatorii cotei unice acum. Dupa ce au cistigat alegerile promitind ca vor incuraja bunastarea, isi cirpesc generozitatea taxindu-i pe beneficiari. Casele de la 100 de metri patrati in sus vor fi impozitate de zece ori mai mult. La fel si masinile cu motor mai mare de 2.
000 de centimetri cubi.
Masurile nu sint rele in sine. Dintr-un anumit punct de vedere, este corect sa iei mai mult de la cei care isi permit sa dea, persoane pentru care, chiar si asa, sumele nu sint mari. In plus, este si o masura cu priza la popor. Insa acest punct de vedere nu este cel asumat de actuala guvernare.
Alianta a fost votata de cei care vor sanse, nu sprijin, dupa cum a spus, in discursul de abandon electoral, chiar social-democratul care s-a abtinut de la acest tip de „haiducie“.
Doar urna de vot poate stabili care dintre cele doua puncte de vedere este corect. Mai departe insa, odata politica stabilita, rationamentele sint simple. Cine l-a votat pe Ioan Botezatorul si are doua haine ar putea fi de acord „sa dea una celui care nu are nici una“. Cei care l-au votat pe Ion Iliescu vor fi de acord ca aceia care au doua haine sa le dea si lor, macar, una.
Altii ar putea fi de acord sa ia cele doua haine si sa le imparta cu Adrian Nastase. Totusi, sustinatorii lui Basescu si ai Aliantei nu vor, sub nici un chip, sa dea haina de pe ei.
Desi morala eticheteaza acest comportament drept „meschin“, economia de piata dovedeste ca el functioneaza si in beneficiul celor care au nevoi
