… si, inutil sa ma precizez – nadajduiesc -, aceasta e o parafrazare dupa Nichita Stanescu (ca sa n-avem vorbe). Imi veti spune : « De plagiat ne arde noua acum ? Tara arde si baba se piaptana.» Va voi raspunde : « (1) Mie imi plac babele pieptanate chiar si in timpul incendiilor; Ce sa faca ? Sa alerge sontac de colo pana colo, smulgandu-si parul din cap ? Daca tot e sa mori pe Titanic, sa zicem, ce poate fi mai frumos decat s-o faci cu stil ? (2) Tara arde tocmai pentru ca babei nu i s-a ingaduit sa se piaptane. » Cu alte cuvinte, intre plagiatul lui Ponta (si nu doar al lui) si toate celelalte incalcari abuzive ale legii exista o legatura directa si indestructibila.
In ultimele 48 de ore am vazut oameni inteligenti argumentand ceva de genul : « Mda, se vor mai fi incalcat cateva legi, pe ici, pe colo, vor mai fi fost ignorate cateva regulamente, dar per ansamblu intentia a fost corecta si are suportul populatiei. » Nici acum nu observati legatura ? E vorba aici despre un anumit fel de a gandi, un pattern, un Weltanschauung, daca preferati. Incepi prin a o da-o cotita cu un plagiat – oricare : c-o fi, ca pati, ca poate comisia nu e indrituita, ca poate legile plagiatului din 2003, ca poate albul nu e chiar negru, doar putin cenusiu, ca poate nu e un capat de tara, si sfarsesti unde ? Cu un capat de tara. Sau cu o tara la capat, cum preferati. Are si limba asta intelepciunea ei, vorba lui Heidegger.
Daca-i asa, inclin sa cred ca se cuvin solutii radicale. Miron Damian se intreba pe Contributors, « ce-ar fi daca ? » Ce-ar fi daca nici Basescu n-ar respecta decizia de suspendare, nici Avocatul Poporului, nici alte institutii calcate in ultima vreme in picioare ? Daca sa mai calci in picioare o lege, doua, un regulament, doua, trei NU e un capat de tara, unde e problema ?
Absurdul se cuvine impins pana la capat. Pana scoate ochii. Nu degeaba in lo
