Am scris, atunci cand s-a semnat nu-stiu-ce protocol pentru “polul de dreapta” intre PNL, AP si PNTCD, ca e o afacere avantajoasa pentru partidul aflat la guvernare si perdanta pentru cel condus de dl Milut. Am scris atunci ca PNL n-a facut decat sa inventeze un titlu care sa-i dea o greutate doctrinara, si sa-si asigure liniste din partea aceasta a spectrului politic. Am scris ca partidul dlui Tariceanu nu are de gand sa mearga mai departe asociindu-se in orice fel cu aceste partide in alegeri (absorbtia, evident, nu e o asociere), si ca va folosi ideea de pol exclusiv pentru scop de imagine, lasand-o in rest sa doarma linistita. Am scris ca PNTCD nu are decat de pierdut in urma unei intelegeri lipsita de concretizare electorala.
Nu oblig pe nimeni sa ma citeasca, iar ochiul deschis ca sigla nu opreste un partid sa avanseze orbeste catre esec. PNTCD a continuat vesel pe aceeasi linie politica partizana. Au cerut locuri eligibile (doua!) pe lista PNL. N-au obtinut nimic, desigur. Liberalii aveau polul, nu le trebuia nimic altceva. Asa ca PNTCD a participat singur la alegerile europene, si a obtinut un scor practic nul. Nici o problema. Si nici o schimbare. Taranistii au continuat sa caute o alianta electorala cu PNL (ca doar semnasera “protocolul polului”, nu?). N-au obtinut nimic, desigur. Partidul de guvernamant le-a facut oferta, daca i se poate spune asa, sa dispara - prin “fuziune”. Adica absorbtia in PNL.
In fine, fruntasii PNTCD, dnii Milut si Pavelescu, au descoperit ca e ceva in neregula cu strategia lor de aliante. Si, ca un sofer foarte stangace, sesizand - dupa cateva luni de zile - ca traiectoria actuala ii duce catre o fundatura, urmasii dlui Coposu au virat brusc si violent, si s-au pomenit propulsati intr-un partid strain. Sigur, comparatia mea merge pana la un punct. Nu stangace ci altfel trebuie sa fie soferul care sa se felici
