Dacă ar fi apreciat cărţile din bibliotecă, şi nu pe cele etalate pe masa de cazinou, Victor Piţurcă şi-ar fi putut aminti, după meciul cu Franţa, de „Bonjour Tristesse“, romanul scriitoarei Françoise Sagan.

Titlul derivă dintr-un vers al poetului Paul Eluard, din care e posibil însă să nu-i fi recitat nici măcar selecţionerul francez Raymond Domenech mai tinerei sale iubite.

Să începem cu motivele de veselie ale selecţionerului român, fiindcă sunt mult mai puţine. Am scos un egal cu „cocoşii galici“, după ce oaspeţii au avut o posesie zdrobitoare (România - Franţa 33%-67%), cotropitorii profitând de faptul că ne-am retras în munţi, dar am uitat să pârjolim fântânile. Tot un lucru bun a fost faptul că Florentin Petre a reprezentat o carte câştigătoare a lui Piţurcă, părintele carierei de internaţional a unui jucă tor pe care orice fundaş e tentat să-l ia la preţ de matineu. În fine, Piţi se poate felicita că a găsit un român la CFR, Gabi Mureşan, lăudat de toată lumea, după o prestaţie curată şi curajoasă. E drept, selecţionerul a uitat de alt CFR-ist, Trică, un fotbalist care e mai lesne de observat decât Petre de la Groznâi, pentru simplul motiv că Liga Campionilor se dă la televizor. Trist e însă că, prin acest rezultat, Piţurcă se îndepărtează şi mai mult de o deplasare exotică, în Africa de Sud, gazda Mondialului din 2010. La fel de mâhnit trebuie să fi fost selecţionerul după ce bucuria de a-l admira pe Goian suit pe gard a fost umbrită de cartonaşul galben văzut de stelist, ceea ce-l scoate din cărţi pentru meciul din martie, cu Serbia. Piţurcă are motive de mâhnire şi pentru că Mourinho a venit după Rădoi, dar nu l-a putut vedea sâmbătă, la treabă, ci doar ieri, la cafea. Dezamăgitoare, din punctul de vedere al selecţionerului, poate fi şi reacţia tribunei, care a cerut să nu fie aduş i străini la naţională, de parcă acest lucru ar fi imine