În dialogul cu Rusia, Moldova trebuie să propage imaginea unei țări unite, a unei guvernări solidare.
Cât e de greu să trăiești într-o țară mică, aflată sub presiunea unei puteri străine, care nu se leapădă de obiceiurile ei despotice! Și cât de imposibil adesea e să fii diplomat, să îți faci datoria, fără a da impresia de ezitare celor care așteaptă de la tine o paradă de demnitate, dar și neuitând că nu ai voie să periclitezi anumite procese, servind pretexte de ostilitate așa-zisului partener strategic din Est prin declarații prea categorice. În aceste zile Iurie Leancă, ministrul de externe moldovean, a trebuit să manifeste multă abilitate, pentru a răspunde la întrebările insistente ale jurnaliștilor în legătură cu agenda complicată a relațiilor moldo-ruse. Rolul său, ca șef al diplomației unei țări multiplu vulnerabile, e să facă echilibristică deasupra abisului, pentru că știe că vorbele îi sunt interpretate și de unii, și de alții, iar interesul național nu trebuie să sufere.
Au existat diverse comentarii și speculații în legătură cu recenta vizită a vicepremierului rus Rogozin în Republica Moldova. Unii consideră că guvernarea de la Chișinău a făcut concesii nejustificate, acceptând prea ușor și fără a cere ceva în schimb deschiderea unui consulat rusesc la Bălți, și că ar fi avut slăbiciunea să-și dea acordul pentru începerea unor negocieri pe tema consulatului de la Tiraspol. Alții, dimpotrivă, au afirmat că lucrurile nu stau așa de rău. Chiar dacă apăruseră îndoieli legate de atitudinea premierului Filat, care a tratat cu Rogozin, președintele Nicolae Timofti a pus lucrurile la punct, declarând că nu va exista consulat rusesc la Tiraspol, până când Rusia nu-și va retrage armata. Între timp, premierul s-a alăturat poziției președintelui, reiterând necesitatea evacuării militare rusești din Transnistria, dar senzația de nesiguranță,
