Se spune că a greşi este omeneşte... Dar cum rămâne cu recunoaşterea greşelii? Dincolo de orgoliile personale, fiecare dintre noi trebuie să ştie când şi cum să ceară iertare. Gest profund creştin, iertarea este şi una dintre cheile comunicării eficiente. Totuşi, de ce ne este greu să spunem un sincer „îmi pare rău”? Cei mai mulţi dintre noi consideră, probabil, că se înjosesc atunci când trebuie să-şi ceară scuze după ce vorbele sau acţiunile lor au ofensat sau au produs suferinţă semenilor.
Cu cât sunt mai îndepărtate persoanele faţă de care am greşit, cu atât scuzele par să se transforme în cuvinte impersonale: în magazin, în mijloacele de transport în comun. Pe de altă parte, cu cât persoanele faţă de care am greşit sunt mai apropiate sufleteşte de noi (părinţi, soţ/soţie, copii), cu atât scuzele ar trebui să fie mai profunde şi mai sincere: ele pot restabili o relaţie şi pot obloji răni. Iată câteva sfaturi care te-ar putea ajuta să repari o greşeală.
Fii sincer! Este absolut necesar să dai dovadă de sinceritate şi să îţi asumi în totalitate responsabilitatea vorbelor şi acţiunilor tale. Dacă o vei face numai din politeţe sau din obligaţie, s-ar putea să nu obţii efectul pe care îl urmăreşti. Alege un loc retras şi priveşte direct în ochii celui cu care vorbeşti. Însă, dacă ofensele au fost aduse de faţă cu alte persoane, de pildă, la serviciu, este bine să îţi prezinţi scuzele în acelaşi context.
Nu-ţi căuta scuze! În orice situaţie, este bine să începi cu mărturisirea regretului că nu ai vrut să lezezi sentimentele interlocutorului. Nu îţi prezenta scuze cu ajutorul altor scuze, nu da vina pe altcineva sau pe altceva şi nu căuta circumstanţe atenuante pentru faptele tale. Uneori, acestea nu te pun într-o lumină mai bună, dimpotrivă.
Alege momentul potrivit! De cele mai multe ori, este indicat să