Moara lui Assan cuprinsă de flăcări în ultimele zile de dinaintea alegerilor locale este simbolul batjocoririi sistematice a clădirilor româneşti de patrimoniu. Monument al arhitecturii industriale de la jumătatea secolului al XIX-lea, complexul primei mori cu abur de la noi a fost, după 1989, abandonat, devalizat, parţial demolat ilegal, incendiat, transformat în groapă de gunoi, în sursă de fier vechi pentru hoţi şi teren de vânatoare pentru rechinii imobiliari. Toţi primarii au trecut pe lângă ruine în decursul anilor – Piaţa Obor, unde-şi fac campanie, e la doi paşi – şi toţi vorbeau, în programele lor, despre grija pe care o purtau monumentelor istorice. Şi aşa de mare a fost aceasta, încât sute de imobile, scăpate de buldozerele lui Ceauşescu au fost rase de administraţiile bucureştene, ca să facă loc noilor desfăşurări urbanistice sau investitorilor imobiliari. Iar faptul că, nici până astăzi, clădirile de patrimoniu nu sunt toate identificate şi catalogate, le uşurează misiunea.

Actualul primar, Sorin Oprescu, are o viziune grandioasă despre Bucureşti, în care proiectele edilitare futuristice se armonizează cu trecutul, creând un megalopolis cu oraşe-satelit, port la Dunăre, autostrăzi cambrate peste parcuri şi palate baroce reflectate pe cer, de zgârie-norii din sticlă. În Strategia pentru Capitală, întinsă pe 70 de pagini, partea referitoare la protecţia şi valorificarea patrimoniului are vreo 28 de rânduri, în care doctorul anunţă că va repara şapte clădiri, majoritatea sedii de instituţii publice, în rest, intervenind pentru salvarea mai ales a acelora care au „valoare arhitecturală şi istorică deosebită”. Hotelul Marna şi Casa Constantin Rădulescu (Cinematograful Feroviarul), deşi clasificate de patrimoniu, nu au fost „deosebite”, dacă şi-a permis să le demoleze, alegându-se cu dosar penal. La fel şi clădirea din Căderea Bastiliei, în locul c