Putini observa ca Badea-Vuvuzel (bine i-a zis cine i-a zis asa) biziie si biziie ca o musca intre doua geamuri: unul e geamul gustului public mediu si sub-mediu, de care am pomenit, si celalalt e geamul Felix, care stie bine ca boii se leaga cu cuvintul, iar oamenii cu funia - pardon, invers! Iar Felix a gasit sluga potrivita pe Badea, care sa minta Romania si asta sa-i ocupe tot timpul. Aparitia lui Mircea Badea la antenele felixiene, cu masusa cu teancul de ziare, discutind in direct cu cameramanii, raspunzind tot in direct la sms-uri (bineinteles la acelea care-i dau apa la moara), a placut si a stirnit aplauze. Ba a si fost premiat de foruri serioase, intr-o prima faza. Avind limba dimboviseana destul de agera, M.B. ia la refec pe guvernanti, ca, uite, nu-s capabili sa faca un kilometru de autostrada, zeflemiseste pe unul sau pe altul corupti sau timpiti de-a dreptul, da in justitia corupta, in badaraniile lui Basescu, ia peste picior putoristile netalentate si proaste din sou-bizul romanesc etc. Si asta place romanului! Caci ce vrea omul sarman, cu leafa mica, scirbit de mizeria autoritatilor, a politicienilor hulpavi, omul amenintat de criza, de reduceri, de disponibilizare? Vrea macar sa auda cum sint balacariti „aia", cum ii numeste neutru si distant omul de pe strada. Iar M.B. este omul ideal pentru aceasta. E ca un Mache fara halba aferenta, dar cu un teanc de ziare. Vorbeste si vorbeste pina la epuizare, „vine-o criza, monser, nu poci pentru ca sa zic", critica aspru, sa-i pice bine la ficat necajitului, ia in ris, mai ride si singur ca proasta-n Hala, ma rog. Mircea Badea are toate datele necesare unui om „popolar". Place la baietii de baieti ca alearga prin parcuri, ca face lupte din astea ca Brusli, partiale, martiane, cum se mai cheama, ca ii plac ceasurile Fight Club. Place la cinici, ca e scirbit si cinic, place la familisti, ca Mirciulica locuieste