Timişoreanul a reuşit să abordeze toate genurile de artă plastică şi face tot posibilul ca operele bănăţenilor să devină cât mai cunoscute. „Nu am fost foarte bun la desen în şcoala generală. Eram de nota 7”. Aşa începe tabloul de viaţă al pictorului timişorean Dorel Manole Olteanu.

În timp însă acesta a prins tot mai mult contur, pentru că artistul a învăţat că „privilegiul de a picta” i se poate acorda şi lui. „Îmi plăcea mai mult să-i privesc pe alţii cum pictează, consideram că e un privilegiu să pictezi. Timp de 30 de ani am studiat să devin un artist complet. N-am avut în familie pe nimeni cu înclinaţii de niciun fel de artă”, a povestit Olteanu.

Provine dintr-o familie unde singura artă veritabilă era aceea de a munci. Munca fizică înnobilează omul, dar pictorul simţea că penelul desfată sufletul. „Părinţii mei nici la liceu nu voiau să mă lase să merg, ca să muncesc. Pe ascuns am dat la liceul seral, unde am intrat primul şi de unde am ieşit tot primul. Ziua munceam ca şi croitor, unde câştigam foarte bine, iar seara studiam. Profesor la seral era maestrul Leon Vreme, astfel că era un adevărat privilegiu să studiezi la acest profil”, a mărturisit artistul. Timişoreanul a făcut încă trei ani de Şcoală Populară de Artă – Pictură, trei ani de grafică, şase ani de arte plastice, un an de doctorat, a predate şapte ani design la Tibiscus, iar de încă şapte este asistent de cercetare la aceeaşi universitate, însă de abia acum spune că se simte un pictor împlinit.

Glasul pământului

Spre deosebire de alţi artişti contemporani, care tind spre universalizare, Olteanu spune că este un patriot şi un naţionalist convins. „Nu am băut şi nu cred că am să beau în viaţa mea Coca-Cola sau orice alt suc de sorginte occidental. Sunt ostil imperialismului capitalist de expresie consumeristă”, a declarat pictorul. În ceea ce priveşte numărul