O tanara totalmente aritmica, dar insistenta in miscarile ei anarhice; o doamna entuziasta, posedata de jocul deloc greu de la Pe ape; doi baiat si o fata care se tin pe dupa umeri, camaradereste, pe Floare de Iris; un Cristi cu parul nins. Impreuna - un madrigal aducator de zapada. Caci Craciunul petrecut alaturi Iris, pe 14 decembrie, la TNB, avea sa aduca si prima ninsoare adevarata din aceasta iarna. O seara ca "o iubire alba, fara de sfarsit", compusa din fragmente de viata: indemnul pseudomasochist "dati-ne palme!", lumina oferita de brichete si celulare, degustarea unui ultim "mic dejun al lui Bon", un Vals printre Ingerii goi, insotit de promisiunea ca "am sa te fac nemuritor, am sa te fac sa zbori", un Vis pierdut in memoria "celui mai bun prieten al formatiei Iris, dupa cum ii placea sa i se spuna: nea Gigi Dinica". O seara cat 32 de ani, petrecuti "pe aceleasi taramuri fierbinti", fara a privi "in urma, la amintiri cu triste ploi", ani ce pot fi redati printr-o singura imagine: "eu si cu tine, sarutul etern".
Teatrul National Bucuresti, 14 decembrie, ora 19:00. Agitatie, mici neintelegeri, doua cupluri care cearta pe doua locuri si elucidarea misterului: perechea "nerabdatoare" gresise data, avand bilete pentru ziua de pe 21 decembrie, la al doilea concert Iris de Craciun.
O voce din culise ne aminteste de Cosorul lui Moceanu, explicandu-ne cum va fi structurat concertul: partea intai, pauza, partea a doua.
Doua personaje isi fac intrarea in scena - un copil si un batran dezamagit de viata traita - pentru cateva dialoguri metafizice. In urma lor, o scena cu mai multe cosuri fumegande (un decor sugerand o zi de Craciun) se apropie incet de primele randuri de spectatori, aducandu-i cu ea pe Irisi.
Zapada artificiala care cade inaintea solistului nu poate insa rezista, caci dupa imbratisarea telurica (Pamantul il