Dacă trag linie, în 2011 am rîs mai mult decît am plîns. Poate că de asta m-am îngrăşat cu fix 220 de grame, pe care sper să le dau jos în 2012. O s-o iau în ordine cronologică inversă. Am rîs la dezbaterea bugetului în comisiile de specialitate. O comedie mişto tare, deşi pe ea scria mare „DRAMĂ“. Ceea ce trebuia să ia sfîrşit la finele lui 2010 – refacerea salariilor şi deblocarea pensiilor – se va prelungi pentru al treilea an consecutiv. Măsurile au fost luate cu copy/paste fără să fie bine gîndite şi îndelung calculate efectele lor. Micşorarea drastică a salariilor bugetarilor n-a ajutat cu nimic economia. În fine. Am rîs gîndindu-mă la toată criza datoriilor şi la întîlnirile „cruciale“ care se sfîrşeau fără decizii. Înaintea fiecărei întîlniri la nivel de mahări europeni ni se spunea că vom asista la decizii cruciale, că e summit-ul ultimei şanse. Era pe naiba, că nu aveau curajul să facă nimic concret. Aşa că problemele se împing în 2012.
Am plîns totuşi pentru că sîntem incapabili să ne facem curat în ograda cu corupţi. Dar am rîs, reparîndu-mi plînsul, gîndindu-mă la cît de prost să fii ca să iei şpagă într-o perioadă în care DNA umblă pe stradă cu lupa de căutat şpăgari. Corupţia ne costă cca 5% din PIB, dar cui să-i pese? Este că e de tot rîsul?
Recensămîntul şi alte comedii cu tragedieni
Am mai rîs uitîndu-mă la Geoană – de la al doilea om în stat, cum a ajuns el primul om în Dăbuleni. Nu am decis dacă e de rîs sau de plîns faptul că vom avea alegeri comasate în 2012. E o victorie à la Pyrrhus a preşedintelui, cu accentul pe victorie, nu pe Pyrrhus.
DE ACELASI AUTOR Grecia. Povestea unui faliment repetat Unde sînt banii de la FMI? Clasa de mijloc, banca de la geam Criza sună întotdeauna de trei oriAm rîs de nu m-am mai oprit cu recensămîntul. Prost organizat şi prost desfăşurat, operaţiunea a fost o experienţă organizatorică
