Gabriel Liiceanu s-a născut la 23 mai 1942 la Râmnicu-Vâlcea. Tatăl său, Petre Liiceanu, lucra în finanţe, iar mama sa, Ioana Liiceanu (înainte de căsătorie, Marineanu), era profesoară de matematică.
Copilăria şi-a petrecut-o la Bucureşti (unde i se stabilise între timp familia). Copil fiind, remarcă atmosfera de teroare din România anilor î50.
Urmează liceul la "Gheorghe Lazăr". După absolvirea liceului, în 1960, se înscrie la Facultatea de Filozofie, spre stupefacţia tatălui său. Pătrunde astfel, cu candoare, dar şi imun la orice influenţă a marxismului, "într-o instituţie-pivot a vieţii ideologice, care pregătea viitoarele "cadre de partid"". în 1965 termină facultatea şi ocupă un post de cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei. în 1967, îl cunoaşte pe Constantin Noica şi, la îndemnul lui, se înscrie la Facultatea de Limbi Clasice, pe care o absolvă în 1973. Face parte din grupul restrâns de tineri asupra cărora Constantin Noica îşi exercită vocaţia de "antrenor cultural". Sub îndrumarea filozofului, care după anii de închisoare şi de domiciliu forţat fusese uitat de societatea românească, studiază cu adevărat operele lui Platon şi Aristotel, Kant şi Hegel, Carnap şi Heidegger, aprofundează greaca veche, latina şi germana, învaţă să gândească şi să scrie pe cont propriu. Printre colegii săi de discipolat se numără Andrei Pleşu, Sorin Vieru, Victor Stoichiţă. în 1975 se transferă la Institutul de Istorie a Artei (unde va ocupa un post de cercetător până în 1989). în acelaşi an publică lucrarea cu care obţinuse titlul de doctor în filosofie: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii.
Tot în 1975, Constantin Noica, de puţină vreme pensionat, se mută într-o cameră modestă dintr-o cabană din Păltiniş, în apropiere de Sibiu, şi face din ea noul sediu al şcolii lui de filosofie. "Din acel moment - îşi amin