Ca de fiecare dată, atunci cînd ONB propune dirijorului Cristian Mandeal o colaborare, proiectul nu poate fi decît o reuşită. Mai ales dacă este vorba despre o partitură wagneriană! După Olandezul zburător şi Lohengrin, Tannhäuser a fost titlul pe care ONB îl reînscrie pe afişul de stagiune. Premiera spectacolului a avut loc la sfîrşit de aprilie. - Cîntăreţi invitaţi din ţară şi străinătate Ca de fiecare dată cînd maestrul Cristian Mandeal se află la pupitru, orchestra ONB se transformă parcă spectaculos într-un ansamblu demn de prima scenă lirică a unei naţiuni. Mandeal are nerv şi muzicalitate, ştiinţa şi încăpăţînarea necesare pentru a-şi impune viziunea, cere imperios şi obţine de cele mai multe ori ceea ce doreşte. Desigur, atît cît se poate, dar, în cazul său, limitele acestui „se poate“ sînt împinse mult în sus, faţă de ceea ce sîntem obişnuiţi să primim din fosa ONB. Experienţa artistică a multor decenii petrecute în marile săli de concert ale lumii l-au transformat pe Cristian Mandeal într-un dirijor adevărat, format la şcoala muzicală românească, dar în mod cert ajuns de anvergură internaţională, remarcat şi apreciat pentru concepţia clară, pătrunderea în adîncurile de construcţie şi de expresie ale partiturii, puritatea stilistică, siguranţa gestului dirijoral şi disciplina de lucru cu instrumentiş­tii şi cîntăreţii. Am admirat şi aplaudat sincer performanţele la care au ajuns suflătorii, victorioşi în mai toate numeroasele încercări extreme la care au fost supuşi, acurateţea şi virtuozitatea corzilor, articularea bună a tuturor compartimentelor, răspunsurile precise la gesturile precise ale maestrului. A mai rămas de făcut un singur pas, cel mai important, dar şi cel mai greu – depăşirea citirii corecte a partiturii şi trecerea la ceea ce aş putea numi „a face cu adevărat muzică“: cu implicare, cu dăruire, cu voluptate, cu plăcere, fără nesiguranţ