Cel care le confecţionează, Tudor Măciuceanu, un meşter tâmplar de 82 de ani, spune că numele localităţi vine de la familia sa.

La intrarea în comuna, pe un indicator rutier trecătorii pot citi „Măciuc", litera „a" fiind deja desprinsă de panou. În acelaşi loc, tangenţial direcţiei comunei Măciuca se poate citi: „Mădulari, 4 km.", iar peste deal, este comuna Lungeşti. Despre toponimia locurilor, profesoara Maria Stoian, care a studiat izvoarele, crede că aceasta vine de la preocupările locuitorilor din zonă, care erau pe vremuri mari artizani în confecţionarea măciucilor, unelte de luptă. O familie cu rădăcini adânci este cea a... Măciucenilor. Tudor Măciuceanu, de 82 de ani, este un om vesel şi un foarte mare patriot. „Eu confecţionez şi crucile pentru cei care trec în nefiinţă. Pe toate le desenez cu tricolorul pe ele pentru că nu mă pot despăţi de credinţă. Pe fiecare cruce scriu «Nimic fără Dumnezeu»", spune bărbatul care nu exclude că numele localităţii are legătură cu familia din care provine.

Cimitir vopsit în culori tricolore

Tudor Măciuceanu ar vrea să facă din locurile de veci un cimitir vesel, ca la Săpânţa. „Eu sunt un om plin de viaţă. Îmi mai dau câte-o întâlnire cu vreo mândruţă dar am început să uit locul şi data întâlnirii", glumeşte nenea Tudor, care se spijină într-o baston, gen măciucă. Cimitirul din sat a fost şi el vopsit în culorile tricolorului, roşu, galben şi albastru, iar când biserica este prea departe pentru nenea Tudor, ca să se roage şi-a confecţionat o bisericuţă în miniatură. „Aici, în poarta casei, îi am pe mama şi pe tatăl meu. Le-am construit o piatră funerară să-mi fie aproape sufletului" , spune Măciuceanu.

Măciuceni, Ciocănari şi Oveselu

Din cele nouă sate ale comunei, denumirea satului Măciuceni vine de la măciucile, sau ghioagele pe care le făceau l