La un an de la torpilare, ICR rămâne o instituţie în derivă, iar crizele succesive prin care a trecut într-un timp atât de scurt fac din eşuarea definitivă pe bancul prostiei şi a imposturii unica sa perspectivă pe termen mediu şi scurt.

După instalarea lui Andrei Marga în fruntea ICR, activitatea prin care s-a remarcat noua echipă a fost vânătoarea de vrăjitoare şi împroşcarea cu noroi a tot ceea ce a funcţionat, operaţiune care a slăbit atât de mult prestigiul ICR încât, în doar câteva luni, abia de mai făceai diferenţa între această instituţie şi o neînsemnată direcţie judeţeană de cultură.

Apoi, fugărirea lui Marga cu ogarii USL de tipul lui Georgică Severin a pus magistral în lumină nu doar frustrările profesorului de la Cluj, ci şi cinismul iresponsabil cu care USL tratează imaginea României în lume.

În fine, a urmat cireaşa de pe tort - numirea lui Lilian Zamfiroiu.

O manevră care garantează, din punct de vedere cultural şi al reprezentării peste hotare, băltirea pe veci a ICR-ului, iar din punct de vedere politic, menţinerea sub controlul strict al puterii a unei instituţii care, atunci când momentul o va cere, va putea fi transformată lejer în instrument de propagandă.

Nu mi-aş permite aici un proces de intenţie şi nici o condamnare a domnului Zamfiroiu înaintea comiterii faptei, dar ce aşteptări îţi poate crea amestecul de infantilism, servilism, oportunism şi mediocritate, tare de caracter pe care Lilian Zamfirescu le-a adăugat singur-singurel portretului său, într-un interviu acordat recent ziarului Adevărul?

Iar la cât de magistral a fost dus de nas de către reporterii care l-au intervievat, devine de la bun început clar că personajul care îi succede acum lui Marga e o bomboană pentru rechinii politici care dau târcoale ICR-ului.

Ba mai mult, omul dă singur indicii preţioase despre aluatul din care-i făcut: “Nu am