Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Povestea asta nu va fi nici cu „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi", nici cu „fata bună şi prinţul cel frumos" şi, bineînţeles, nici cu happy-end. Sau mai bine zis, nu cu un final previzibil al unui cuplu obişnuit, pentru că noi am fost orice altceva, dar nu asta. Să povestesc despre ceea ce am trăit la modul onest poate fi un moment de melancolie sau de durere. Să scriu despre ceea ce simt ştiind că pot fi judecată poate fi un act de curaj şi un mod de a pune capăt unei părţi din ceea ce am fost în trecut.
O poveste de dragoste modernă începe azi pe internet. Se continuă cu locuit împreună. Şi sfârşeşte într-un mod mai mult sau mai puţin ciudat, sau - de ce nu? - e fără final. Tumultul relaţiei e probabil de un miliard de ori mai intens decât în basme, pentru că trebuie să nu uităm de cel pe care îl iubim în agitaţia cotidiană, trebuie să învăţăm să ne respectăm şi să fim fideli, să creştem împreună evitând tentaţii zilnice.
CAFEAUA CARE A ŢINUT PÂNĂ-N ZORI
Aşa a început şi povestea mea. Pe net. Mai precis în epoca deja apusă a HI5-ului, când ne furam prietenii virtuali şi stăteam cu orele să vedem ce poze au mai pus X şi Y. A continuat cu luni de confesiuni p
