La Ampoiţa, pe Valea Arieşului, timpul curge la fel de domol şi de firesc ca şi acum o sută de ani. Oamenii au rămas la fel de blânzi, iar tradiţiile şi-au păstrat întrutotul puterea de a schimba, an de an, rostul oamenilor şi al pământului. Ca şi în urmă cu doi ani, atunci când poposeam tot în prag de sărbători în Ţara Apusenilor, încă din zorii Ajunului Crăciunului, gospodăriile răsfirate pe culmile sau pe coastele domoale ale dealurilor, se învăluie în rotocoale aromate de fum. Miroase a colaci aurii, a turte, a cozonaci şi pâine de casă.
E vremea colindelor!
Iar dincolo de trosnetul butucilor ce ard în vetre, răzbat glasurile vesele ale copiilor ce se pornesc prin sat cu "bizăreaua". Obicei vechi, colindul acesta poate să mute munţii din loc şi să alunge toate duhurile rele anuţând, de sute de ani, Naşterea Domnului. "Noi ieşim, Dumnezeu intră!", spun copiii după ce-şi strâng în trăistuţele cusute cu fir roşu sau albastru, câteva mere şi nuci, iar de la gospodinele vrednice şi câteva felii de cozonac umplute nu doar cu rahat sau nuci (după cum se fac la câmpie), ci şi cu gem de fructe de pădure (că doar aici e patria ursului cel lacom a pofti la dulce!). Spre lăsarea serii, creştinii deschid porţile pentru a-i primi în bătătură pe "crai", şapte tineri moţi care ştiu a colinda şi cânta, recompunând povestea magică a pruncului Iisus şi a celor trei magi de la răsărit.
Bucate din Apuseni
În ziua de Crăciun, după sfinţirea bucatelor la biserică, gospodinele pun masă mare, aşezând mâncăruri pe care nu le veţi mai regăsi în nici o altă parte a ţării. Mămăliga toponită este o savuroasă reţetă de mămăligă în straturi, acestea fiind de fapt câte unul de brânză, untură, jumări şi cârnaţi prăjiţi, iar deasupra un strat generos de mămăligă peste care se unge smântână din aceea grasă. Răciturile sau piftiile poartă în Apuseni numele de "
