Ceea ce urmeaza reprezinta o polemica fara obiect. Dar si un subiect de meditatie pentru ieseni. Dupa ce am afirmat cu tarie (si in mod repetat) ca "Baia turceasca" (edificiul din spatele Mitropoliei, adica) se afla - nu numai din vina autoritatilor - in paragina, mi-am atras din partea unui cititor sagace o drastica punere la punct. Sint convins ca onoratul meu critic e un mare iubitor al Iasilor de demult, de vreme ce urmareste cu necrutatoare atentie si astfel de articole, cu prea mic impact la public, din pacate. Iasii "vechi" nu intereseaza, m-am convins, decit pe niste lunatici... Totusi, a spune ca sussemnatul, cind face afirmatii precum aceea din "incipit", privitoare la aspectul lamentabil al "Baii turcesti", e un cautator de senzational si de noduri in papura Primariei, cu orice pret, inseamna, din partea amabilului meu vrajmas, a produce o mica exageratiune. Nu ma intereseaza senzationalul, din pricina simpla ca nu sint, la baza, jurnalist, ci un simplu "scriitor de opinii" (intr-o pagina de "opinii"). Voi spune inca o data: in ceea ce ma priveste, comentez numai ceea ce vad cu ochii si obisnuiesc a-mi verifica sustinerile de doua ori. Prin urmare, cind spun ca "Baia turceasca" se afla intr-o stare deplorabila, cu ochiurile de geam acoperite de scinduri si cu peretii maculati de inscrisuri juvenile, eu am dreptate si nu persecutorul meu. Diferendul provine, am impresia, dintr-un regretabil echivoc. Pe fosta strada a Uzinei (rebotezata, fara un motiv temeinic, Mitropolit Petru Movila) se afla cladirea circulara si prospera a unei "Bai publice". Nu am vizitat-o inca, dar trag nadejde ca ofera musteriilor, cum se zice, un "serviciu complet", de la dusuri odorifere la ample si amanuntite masaje vibratorii, de inspiratie asiatica. Am ghicit, de altfel, prin sticla usii, silueta vaporoasa a unei binevoitoare doamne... Lasind gluma la o parte, voi preciza pentru