Voinţă, curaj, determinare, capacitatea de a trece peste prejudecăţile celor din jur, ar fi doar câteva dintre calităţile ce o definesc pe Mihaela Mihăescu, preşedinta asociaţiei IHTIS.

ONG-ul, înfiinţat în 2004, îşi propune să ajute tinerii cu dizabilităţi, să militeze pentru integrarea lor în societate şi să-i convingă pe aceştia că pot duce o viaţă independentă.

Povestea Mihaelei Mihăescu începe în urmă cu 43 de ani, la Dorohoi.

"Am aşteptat mai bine de 36 de ore să vin pe lume, căci medicii lipseau. M-am născut cu asfixie la naştere, acesta fiind termenul medical ce a generat diagnosticul de sindrom extrapiramidal, deficienţă fizică ce se manifestă printr-o spasticitate accentuată", povesteşte aceasta.

Deşi nimeni nu-i dădea nici o şansă de reuşită în viaţă, auzind pretutindeni "niciodată nu vei putea face nimic", Mihaela a decis să nu se lase îngenuncheată de răutatea celor din jur şi a simţit că destinul său este altul, cel de a-i ajuta pe oamenii din jurul ei, ce primiseră din partea societăţii eticheta "buni de nimic".

"Am pornit în viaţă auzind neîncetat, din partea tuturor, expresia "niciodată nu vei putea face nimic". Nu aveam mai mult de 5 ani când am simţit că aceste cuvinte nu mi se potrivesc. Nimic ar fi însemnat nimic, ori eu ştiam deja să citesc. Mă învăţase mama, pe-afară, litere-silabe-cuvinte, scrise pe asfalt cu resturi de piatră şi cărămidă de la blocurile aflate în construcţie. Însă, în jurul meu erau şi copii, oameni care mă percepeau şi mă acceptau aşa cum sunt. Dacă pe primii mi-am impus singură să îi ignor, lângă cei din urmă m-am străduit să sporesc, gândind că ceea ce ştiu este mult mai valoros decât ceea ce (nu) pot", adaugă Mihaela.

O parte din copilărie şi-a petrecut-o în sanatoriul din Gura Ocniţei, judeţul Dâmboviţa. Internările le vedea ca pe o condamnare, deoarece nu s-a considerat niciodată bo