Acum, că ne-am cunoscut la „Zilele Grigore Vieru" de la Iaşi, am o altă impresie despre tine.
Ca să ne desluşim. Nu mă mai uit înapoi, nu mai contează ce a fost acum 4, 5, 6, 7 ani. Azi e azi. Suntem mai vechi cu tot atâţia ani... Şi ai reuşit să mă impresionezi. Plăcut. Fiindcă nu-ţi ştiam apetenţa, până aproape de filiaţie, la marele poet basarabean de origine română, hai să zicem român să nu ne mai dăm după copac, Grigore Vieru. E impresionant cum te iubea el pe tine, cum te considera ca pe un copil al lui, cât de mult iubea muzica ta. A mărturisit-o domnia sa. Dar şi reciproca e la fel de vie: şi tu l-ai iubit ca pe un tată, şi tu i-ai cântat poemele pe care le-am gustat chiar ieri, la Iaşi, ediţia a 4-a, în prezenţa dnei Raisa Vieru, văduva marelui poet. Care şi dânsa a confirmat sentimentele lui faţă de arta ta.
Da!, s-a creat o sudură divină poezie-cântec pe care numai un om fără sensibilitate nu o poate sesiza. Nu mai este cazul meu... Te-ai apropiat de marea poezie. Şi, cu ocazia contactului nostru petrecut la Iaşi, îţi mărturisesc că pot demantela deja vorbele că tu cânţi numai de sărbătorile iernatice acasă. Da, fiindcă eşti mult mai prezent în Basarabia. Unde muzica ta este gustată. Unde tu eşti considerat un idol... Mărturisesc, din acest punct de vedere eşti o reală revelaţie. Fă, te rog, prin mijloacele ce le ai la dispoziţie, fă să se ştie mai mult despre relaţia asta a ta, zic eu, divină. Cu Poetul. Şi Poezia...
Cu Basarabia. Vei creşte în ochii multor iubitori de poezie. Şi de muzică. Căci, există o dovadă materială de o frumuseţe incredibilă. Grafică şi ideatică: „Testament pentru Fuego", corolarul de poeme strânse într-o ediţie incredibilă de lux, legată-n carton şi catifea; cu poze, cu portrete, cu reproduceri de tablouri şi sculpturi; reproduceri olografe după manuscrisele Poetului. În hârtie de cea mai bună calitate. O edi
