Au fost ani mai rai decat 2004, dar axa Pamantului nu s-a strambat niciodata, de cand ne stim. Ultima imagine a Terrei, cea mai pregnanta, e fara Purgatoriu: limbi de apa biciuie oamenii alungandu-i din Paradisul pacific direct in Infern...

Ultima imagine a lui 2004 in partea noastra de lume, in Romania, e o ploaie mocaneasca, neverosimila pentru ultimele zvacniri ale lui decembrie, sub care se schimba garda Puterii. Pentru romanul marunt, pentru romanul din statistici, 2004 e anul in care a fost bagat in seama.

Lui i s-au adresat candidatii in campania electorala, privindu-l gales in ochi, el a fost cocosat de promisiuni si in locale, si in parlamentare, si in prezidentiale. Romanul marunt a avut momentul lui de gratie, cu stampila in mana, in cabina de vot, atotputernic.

Pe urma, cum s-a intamplat intotdeauna, in capul lui se sparg toate, in capul lui se aduna toate, el, romanul marunt, e "capul de locuitor" - o sintagma care-l piteste in dosul cifrelor, care-l indeasa inapoi in multime. Se incheie un an agitat, de pe culoarele intortocheate ale Puterii maturi imense aduna mormane de vorbe si le duc la reciclat.

In 2004, in Romania, s-a vorbit cat pentru un cincinal, s-au tras sfori, s-au facut si s-au desfacut prietenii politice. "Schimbare" a fost cuvantul repetat ca o mantra in fata unui electorat peste care au trecut valuri de scumpiri, inundatii, alunecari de teren, un cutremur.

Comisia Anti-Saracie si de Promovare a Incluziunii Sociale - pentru ca fiecare problema a cetateanului are la noi comisia ei care s-o comande - a constatat cu satisfactie ca doar 23 la suta din populatia Romaniei traieste in saracie. Peste amaratii acestia defunctul Guvern a rasturnat cornul abundentei, facand din 2004 un An al Pomenilor.

S-a anuntat cea mai mare crestere economica din istoria postdecembrista a Roma