Scrutinul de duminica a adus cu el o sanctiune aspra din partea electoratului, PDL pierzand aproape tot ce a dobandit din 2004 incoace quasi-exclusiv pe mana lui. Castigurile electorale trecute ale partidului au facut ca acesta sa se umfle indeajuns de mult pentru ca liderii sai sa piarda contactul cu realitatea, pe de-o parte iar partidul sa adune in jurul lui mai multi oportunisti decat putea duce, pe de cealalta parte.
As imparti cauzele esecului electoral in trei.
Prima dintre ele este, evident, perioada de guvernare. In decursul celui de-al doilea mandat, din motivele invocate mai sus, partidul s-a aflat intr-un declin ireversibil, in ciuda remanierilor guvernamentale, remanieri care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei executive prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili (ministeriabil nu este orice membru de partid, fie el si parlamentar ci este o calitate pe care o ai sau nu o ai ori nu o ai inca). Remanierile facute nu numai ca nici nu s-au apropiat de ideea de revigorare ci au fost doar cosmetizari ori chiar reglari de conturi interne.
Partidul a esuat in a transmite mesaje de incredere catre electorat si catre cetateni, in general, din cauza desemnarii in functiile executive centrale sau deconcentrate a unor personaje total nepotrivite, unele de-a dreptul sinistre, cu sau fara carnet de partid, numite in mod netransparent sau chiar nestatutar. Nu poti sa vii si sa ceri populatiei sacrificii materiale greu de suportat avand in aceste functii oameni care, in sistemul privat nu ar fi avut nicio sansa, uneori de-o aroganta maxima sau chiar etalandu-si in mod stupid opulenta.
Din pacate guvernarea noastra a fost perceputa ca o echipa de mecanici (avand un grad de competenta invers proportional cu sprijinul parlamentar de care s-a bucurat) care incerca sa
