Prezente in discursul politic şi de specialitate, preluate fără rezerve de primitorul limbaj al presei, dar absente din dicţionarele curente ale limbii române, sustenabil şi sustenabilitate nu mai sunt doar sinonime de provenienţă anglo-americană pentru mai vechile latino-franţuzisme durabil şi durabilitate, ci au devenit adevărate concepte integratoare, cuvinte-cheie definitorii pentru preocupările, dacă nu cumva chiar obsesiile epocii deschise de prima criză petrolieră din 1973. Dacă, pentru secolul XX, printre primele 100 de cuvinte emblematice au fost desemnate, in urma unei anchete larg democratice, antibiotic, genocid, mafia, pilulă, stress, lista secolului XXI este deschisă, cu siguranţă, de sustenabil(itate). Singura vocabulă care i-ar putea ameninţa dominanţa peste aproape trecutul prim deceniu al veacului ar fi viagra, dar, dacă stăm să cugetăm, s-ar putea să conchidem că prelungirea vieţii sexuale ţine şi ea tot de sustenabilitate. Latinescul popular sustenire, ajuns in franceza veche sub forma sostenir, a trecut in engleză, unde a devenit to sustain. Engl. sustainable, din sustain + -able, atestat de la mijlocul secolului al XIX-lea, a căpătat după 1965 sensul "care poate fi continuat la un anumit nivel". Tot de prin 1965 datează şi sintagma sustainable growth (dezvoltare sustenabilă), iar câţiva ani mai târziu (1972) se năştea şi derivatul substantival sustainability, sustenabilitate. Consacrarea oficială a noţiunii de sustenabilitate a venit in 1987, prin Raportul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (Comisia Brundtland), care definea dezvoltarea durabilă drept "dezvoltarea care rezolvă nevoile prezentului fără a compromite potenţialul generaţiilor viitoare de a-şi rezolva propriile nevoi". Reuniunea la vârf a şefilor de state din 2005 a definit cei trei piloni ai sustenabilităţii: economic, ambiental şi al echităţii sociale. Dacă reprez